Când prietenii se îmbolnăvesc pentru alți prieteni

Salut! Hai că n-am mai salutat de mult.

Ce vreme faină e prin București acum. Răcoare, chill, liniște. Avem nevoie și de astfel de zile de vară. Să ne limpezim mințile care aleargă și tot aleargă, fără să câștige nicio medalie. Dar noi credem că la finalul zilei, lunii, anului, câștigăm podiumuri, mai mari, mai mici.

Când, de fapt, dacă ne-am asculta cu puțină atenție, am vedea că nu vrem nici una, nici alta.

Dacă fiecare am șterge masa și am da cu mătura după ce mâncăm, lumea ar fi un loc mai bun, mai drăguț.

Tot azi mi-a reapărut în față citatul care spune că viața e despre 10% din ce ți se întâmplă și 90% despre cum reacționezi la asta. And this is so fucking true.

Deși nu vrem să acceptăm, e ok să fim timizi, nesiguri, să ne fie teamă ce vor zice alții despre noi. Asta înseamnă că îți pasă de ceilalți, adică vrei să fii integrat, vrei să te simți bine cu alți oameni. Pleci de la premisa we can be a family.

Dar până acolo încât să le faci numai pe plac celorlalți, iar tu să faci ulcer de stres și supărări. Heheheee, stopuleț, stopuleț!

Noi să fim sănătoși și frumoși și veseloși! Și apoi dăm și altora 😀