Ce am învățat de la Putin Roborovski

În urmă cu doi ani am primit cadou de ziua mea un hamster. Dar nu pentru că tânjeam după o rozătoare mică și agitată, ci pentru că fetele de la muncă au reținut o frază pe care am spus-o într-o seară, după tura a doua, într-o perioadă în care ajungeam mereu ultima acasă cu microbuzul de la job.

“Eh, ce dacă mai aveți 3 oameni de dus înaintea mea. Nu mă grăbesc. Nu mă așteaptă nici măcar un hamster acasă…”, era fraza pe care am spus-o eu către șoferul microbuzului, frază care le-a rămas în minte prietenelor mele.

În acel an, ziua de naștere o începusem la două prietene. Dimineață la prima oră mă sună colega de apartament și îmi spune să merg cât mai repede acasă pentru că mi-a “evadat” cadoul.

Doamne, ce-a trecut prin mintea mea în secundele alea!

Am ajuns acasă alergând, entuziasmată și curioasă, și am început să-mi caut cadoul prin toate colțurile casei, chiar dacă nu știam exact ce caut. Până la urmă am aflat. Un hamster mic mic de tot.

L-am găsit ascuns sub pat, însă mi-a mai luat jumătate de zi să-l prind. Jumătate de zi de naștere, nu uitați!

Nu prea am știut eu cum să reacționez când l-am văzut, dar când l-am luat în mână pe ăsta mic, pufos, cu ochii mari și negri, am început să-l iubesc. L-am botezat Putin Roborovski.

Am și o explicație pentru asta: eu scriam toate știrile cu Putin pe vremea aceea, în redacție, și devenise subiectul meu preferat. Plus că specia lui era rusească.

I-am făcut și pagină de Facebook, i-am pus poze, l-am promovat peste tot. În scurt timp, toată lumea s-a îndragostit de el. La orice postare primea dublul numărului de like-uri pe care îl primeam la o poză cu mine.

A fost și la vot.

A sărbătorit și Moș Nicolae.

Am făcut zeci de selfie-uri împreună.

I-am luat rotiță și l-am pus să se învârtă aproape de perna mea, zi și noapte. Sunetul ușor scârțâietor devenie coloana sonoră a vieții mele Dacă Putin nu se dădea pe roată, mă îngrijoram că era ori supărat, ori bolnav.

Am vazut cât de simplu este să îngrijești și să crești un hamster și cum îți schimbă  pur și simplu viața, conversațiile, obiceiurile. Și e valabil pentru orice animăluț, fără dar și poate.

Dar apoi am început să muncesc din ce în ce mai mult, și tot ce apucam să mai fac era să îi schimb talajul, să îi pun apă, semințe, legume și să mă uit puțin la ce mai face el.

După o zi în care n-am mai dat pe acasă, am găsit în cușca lui iarbă. Da, iarbă! Și nu înțelegeam de unde a apărut, că eu nu îi dădusem așa ceva, pentru că știam că nu mănâncă.

Ca să văd că… erau, de fapt, semințele încolțite în rumeguș, peste care a vărsat toată apa…

Atunci m-am oprit și am oftat lung. Dacă eram eu în locul lui Putin Roborovski, m-aș fi certat crunt, mi-aș fi reproșat că nu știu decât să muncesc și să mă bag în tot felul de proiecte, însă timp pentru mine și cei din jurul meu, ioc!

Mi-am dat seama că orice animăluț sau plantă aș avea, este o responsabilitate și trebuie să mi-o asum. Și, întâi de toate, să nu mă mai neglijez pe mine atât de mult.

Să dorm mai mult, să petrec mai mult timp acasă, relaxându-mă, jucându-mă, iubind necondiționat, învățând să am grijă de ce e în jurul meu. Iar apoi vor veni și restul: atașament, căldură, bucurie.

Pentru că cel mai important lucru în relația cu un animal de companie este grija, respectul, afecțiunea, iar acestea vor crește reciproc, în timp.

Asta e cea mai mare lecție primită de la Putin, care între timp, s-a dus în raiul animăluțelor frumoase…