Ce mai faci?

Poate că sunt nebună, dar eu nu mai ştiu ce să îi răspund cuiva când mă întreabă pe facebook/whatsapp/mess etc. ce mai fac. Mă blochez. Pentru că nu ştiu dacă să îi spun că respir, adică sunt vie, cu două mâini, două picioare sau că trebuie să predau în jumătate de oră un raport pentru care aş putea fi promovată, deci sunt super panicată, ori nu mai pot de fericire pentru că mi-au dat maşină de serviciu.

Nu mai pot să răspund care e starea mea de spirit într-o căsuţă de chat. Nu mai pot. Şi chiar dacă aş răspunde, nu e total adevărat. E un răspuns, ca să fie, ca să îţi răspund politicos, ca să ştii la ora 12.34 că sunt bine, am luat masa, mă simt bine, dar poate peste două ore sunt acasă cu o ţeavă spartă şi mi-ar trebui vreo 4 milioane de lei ca să o repar.

Dar eu cred că n-ai cum să afli cu adevărat ce face un om decât dacă îl vezi la ochi şi petreci ceva timp cu el. Iar asta trebuie să se întâmple destul de des, ca să ştii ce face pe bune. Evident, dacă îţi pasă, nu doar aşa, să ştii dacă s-a mutat sau nu din Bucureşti.

De asta încă mai cred că tot colegii de liceu, facultate, de muncă sau de apartament ţi-ar putea fi adevăraţii prieteni. Adică cei cu care te vezi cel mai des. Ei ştiu ce ai făcut ieri, dacă ţi-a fost rău şi cine ţi-a dat o pastilă. Ştiu ce ai mâncat la prânz  sau dacă i-ai luat ceva şi hamsterului de acasă. Pentru că ei încă ştiu că hamsterul tău trăieşte.

Muncim şi asta ne ocupă tot timpul. E bine ca înainte, în timpul programului sau după să ai parte de oameni constanţi. Iar ei să ştie cu adevărat ce mai faci şi să te întrebe orice altceva decât “ce mai faci?”.

P.S.: Mai bine-mi zici “hai să facem!” 🙂

photo-1437623889155-075d40e2e59f