A început sezonul de colinde la metrou!

Cele două cântăreţe bruneţele care m-au întâmpinat azi şi-au ales o piesă în ton cu obiceiurile Metrorex: “Deschide uşa, creştine!”. Numai că, înafară de primul vers, nu prea am înţeles eu bine cine s-a născut, care staul, ce îngeri. Parcă aveau bomboane de pom în gură. Eu când mergeam cu acest colind pe la vecinii mei de la parter, ţin minte că ieşeau cei de la etajul 3 să mă roage să sun şi pe la uşa lor, aşa de mult le plăcea cum răsună.

Mă aşez pe singurul scaun liber pe care îl văd şi ascult cuminte în continuare. În faţa mea, 3 doamne citesc concentrate. Prima citeşte Biblia, a doua “Franny şi Zooey” de Salinger, iar a treia savurează “Ayurveda. Să trăim în echilibru cu forţele vitale”, cu toate că se mai încruntă la câte un vers de-al colindătoarelor. Lângă mine, miezul tehnologiei: în stânga – Candy Crush, în dreapta Candy Crush. Că de, suntem studente, rânjesc în gând. Şi zic, hai să nu stric eu simetria. În limita tehnologiei din dotare, scot două bomboane Bucuria din buzunar.

Nici n-am apucat să le scot la lumina chioară a trenului de Preciziei, că hop, artista cea mică a vagonului îmi întinde sub nas un castron alb, din ceramică, cu 3 trandafiri roşii pe el, dar gol şi trist. Şi fac aşa cum se cuvine, împart Bucuria cu cei din jurul meu. Numai că, deodată mă fulgeră o privire, de mă feresc puţin să nu-mi împartă maică-sa o palmă. Imediat femeia înşfacă bomboanele din castron şi le aruncă în buzunar. Vezi Doamne, cu acel castron nu se asortează decât bancnote de 1, 5, poate 10 lei.

Acum, vă rog, dacă vedeţi vreun colindător cu vreo căsuţă de valori prin metrou, să-mi spuneţi şi mie prin ce staţii se perindă. De azi, donaţiile mele se vor face doar în funcţie de materialul din care este fabricat recipientul de colectat bunuri. “Atenţie, se închid uşile. Urmează staţia La Vifleem colo-n jos, fii călător generos!”

Comments

comentarii

Powered by Facebook Comments

Shares