De ce Crăciunul nu ar trebui să țină tot anul

Tocmai am citit undeva că normal ar fi ca sărbătoarea Crăciunului să țină tot anul. Tulai Doamne, cât de greșiiiit! Cui i-ar folosi așa ceva?

Să lâncezești cu burta plină, să crezi că meriți să nu faci nimic și doar să aștepți cadouri din toate punctele cardinale, pentru că ăsta e farmecul lui??

Să te chinui să scrii mesaje magice cu antentul prestabilit „Fie ca…” în care storci toate cuvintele binevoitoare pe care, să fim serioși, n-ai fost în stare să le simți nici 21 de zile consecutive în acest an.

Să iei la rând toate neamurile, prietenii, șefii, colegii, pentru că așa e frumos, să le arăți că te gândești la ei în această sfântă zi, în care am zis din prima frază, TE GÂNDEȘTI NUMAI LA TINE!

Să strângi un sac cu hainuțe, jucării, dulciuri și alte lucrușoare pe care nu le mai folosești pentru copii bolnavi sau bătrâni sărmani pentru că… așa e cântecul… de Crăciun fii mai bun… etc. etc.

Să primești colindători care vestesc nașterea Domnului și să te lauzi cu bradul frumos împodobit, dar la biserica ta, unde se explică ce semnifică această sărbătoare, nu mai ajungi, că de… nu lași bradul cu instalația în priză singur acasă…

Să iei toate cafenelele la rând și să bei (anul ăsta, 4 zile consecutiv) pentru că e sărbătoare și petrecem!!! Să tai brazi uriași doar că să-ți strălucească ție fiecare colț din locuință… ș.a.m.d.

Am punctat doar câteva dintre ipocriziile de Crăciun. Despre asta vorbesc aici, despre a fi necumpătați în prelungirea unei stări de bine.

Mai degrabă aș sărbători un mini-Crăciun la fiecare sfârșit de săptămână sau o lună, dar nu în fiecare zi. Dacă ne-am comporta tot anul ca de Crăciun, s-ar duce specia noastră până pe 15 ianuarie.

Să fim cumpătați. Să fim sinceri. Să dăm fără să așteptăm. Să iubim, cu riscul să nu fim iubiți înapoi. Să ne bucurăm pentru că putem iubi. Ăsta e CrăciUNUL!

tree

Foto: Jeffrey J Nagy

 

Comments

comentarii

Powered by Facebook Comments

Shares