Festivalul Naţional de Film pentru Nevăzători – cel mai emoţionant festival de film din România

Am rămas datoare să vă povestesc puţin despre prima ediţie a Festivalului Naţional de Film pentru Nevăzători (FNFN), care a avut loc în Bucureşti în perioada 15-19 mai, iar în prezent se desfăşoară în alte 10 oraşe din ţară.

După mine, cred că a fost cel mai emoţionant festival de film care a avut loc vreodată la noi, atât pentru public, cât şi pentru realizatorii filmelor proiectate.

La Cinematograful Elvira Popescu şi Muzeul Ţăranului, au fost proiectate zece filme româneşti: „Aferim!” (regia Radu Jude), „Marţi, după Crăciun” (regia Radu Muntean), „Poarta Albă” (regia Nicolae Mărgineanu), „Roxanne” (regia Vali Hotea), „Medalia de onoare” (regia Călin Peter Netzer), „După dealuri” (regia Cristian Mungiu), „Despre oameni şi melci” (regia Tudor Giurgiu), „Love Building” (regia Iulia Rugină), „Poziţia copilului” (regia Călin Peter Netzer), „America, venim!” (regia Răzvan Săvescu). La toate, persoanele cu deficienţe de vedere şi însoţitorii lor au avut acces liber.

Nevăzătorii au putut urmări câteva dintre cele mai bune filme româneşti din ultimii ani, cu ajutorul descrierilor audio. Procesul prin care se realizează o descriere audio pentru un film se numeşte accesibilizare, şi nu e deloc un proces uşor sau ieftin.

Practic, în pauzele dintre replicile actorilor, nevăzătorii aud în căşti o descriere foarte exactă a cadrului respectiv, ca în exemplul de mai jos.

Filmul nu este întrerupt şi durează tot la fel de mult ca şi cel neaccesibilizat. Impresionant este faptul că la descrierea audio a unui film lucrează de obicei echipe de trei persoane, din care face parte obligatoriu şi un scenarist.

Un film românesc care nu necesită dublarea vocii actorilor se realizează în maxim o lună şi jumătate. Accesibilizarea unui film străin poate dura până la 3 luni.

Conform organizatorilor Festivalului Național de Film pentru Nevăzători, prețul unei accesibilizări variază între 900 și 2.000 euro pentru un film românesc.

Filmele străine, care necesită și dublarea vocilor, costă mult mai mult. Echipamentele de accesibilizare costă între 6.000-10.000 euro și deocamdată nu sunt multe cinematografe care se pot lăuda cu astfel de sisteme de traducere simultană (cinematograful Elvire Popesco din cadrul Institutului Francez din România fiind unul dintre ele).

Cristi Florea a povestit foarte frumos pe blogul lui cum a încercat să accesibilizeze un fragment din Frozen. Pentru un pasaj de 1 minut şi 16 secunde, echipa formată din 3 persoane a muncit două ore!

Vreau să mărturisesc că, la finalul proiecţiilor, toţi actorii, regizorii, scenariştii sau producătorii filmelor difuzate, care au fost prezenţi, au recunoscut că nu s-au gândit nicio clipă la faptul că există această categorie de persoane care doresc să urmărească şi să înţeleagă cât mai bine filmele pe care le-au realizat ei.

10641188_1444138112473524_5374467413066332649_n

 

 

 

 

 

 

 

 

Regizorii şi scenariştii au fost, după părerea mea, cei mai emoţionaţi. Au spus că au fost de-a dreptul copleşiţi să îşi urmărească filmul pe care îl ştiu pe de rost altfel şi au recunoscut că niciodată nu au dat atât de multă atenţie sunetului din film.

Au urmărit o parte din el numai cu ochii închişi, să se pună în pielea lor, pentru ca la final să recunoască că întreaga experienţă de la festival a fost una incredibil de intensă.

Am stat de vorbă în sala de cinema cu Alexandru, de doar 11 ani, cel mai tânăr spectator la acest festival şi, deopotrivă, cel mai încântat de filmele difuzate. Mi-a zis că a fost singurul copil din şcoală care a participat şi că îşi doreşte ca şi la cinema şi la televizor să existe o voce care să traducă sau să descrie ce este pe ecran. Urmăreşte în fiecare seară jurnalul de pe Digi24 şi îl admiră mult pe Cosmin Prelipceanu, iar vocea lui preferată e a lui Mihai Pahonţu, care prezintă dimineaţa emisiunea BlockStart la Radio Sport Total.

Ana-Maria, o nevăzătoare de 19 ani, studentă la Facultatea de Litere şi Facultatea de Filozofie şi Ştiinţe Social Politice din Iaşi, ne-a emoţionat pe toţi când i-a cerut un autograf scenaristei filmului “Love Building”, Oana Răsuceanu, chiar pe carnetul de note şi i-a mărturisit că o admiră încă de pe când făcea teatru radiofonic, în urmă cu 7-8 ani. Scenarista a recunoscut că nici nu-şi mai aduce aminte bine de piesele respective, dar i-a dat cu mare drag autograful pe carnetul de note (fără să ştim de la ce facultate, încă). Ana-Maria a mai spus că festivalul trebuie musai să continue, iar caravana cu filmele să ajungă în cât mai multe oraşe din ţară.

11018412_1559715700915764_1848529808967381301_n

O altă premieră este faptul că, după acest festival, care a început cu proiecţia filmului “Aferim!”, regizat de Radu Jude, va fi lansat pe piață DVD-ul pelicului cu tot cu descriere audio, fiind astfel primul DVD de acest gen din România.

Eu mă bucur că am luat parte la un astfel de eveniment şi îi doresc mai multe ediţii decât toate festivalurile de film la un loc, deci implicit multă susţinere din partea multor instituţii.

Aş vrea să mai precizez că festivalul a fost finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Deci sper ca pe viitor să contribuie şi Ministerul Culturii cu ceva…

În final, mai spun doar jos pălăria pentru organizatorii festivalului, Fundaţia Cartea Călătoare, în parteneriat cu Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc. Felicitări Gabriela Dima!

Comments

comentarii

Powered by Facebook Comments

Shares