Gigel și tributul adus teatrului

Aseară l-am cunoscut pe Gigel.

Adică l-am cunoscut mai bine pe actorul Gheorghe Ifrim, renumit și pentru una dintre cele mai tonice reprezentanții din serialul Las Fierbinți. Și l-am găsit cam supărat pentru faptul că mai toată viața lui a fost “luat în neserios”, din cauza poreclei.

Dar îl înțeleg. De ce marile personalități cu numele Gheorghe au fost strigate Gigi, Gheorghe, Gicu, dar niciodată Gigel? Numai el, săracu’, a pătimit din cauza poreclei, pentru că e, de fel, un om vesel, simpatic, mereu gata de distracție.

La prima vedere, așa începe povestea savuroasă a actorului Gheorghe Ifrim, dar în spatele ei se ascund zeci de legende.

Acest one man show este un tribut adus celor mai mari nume din teatru. E o trecere în revistă a personalităților care l-au ajutat pe actor să ajungă în teatru, să devină un nume printre milioane de nume și să-și clădească drumul către a deveni o statuie.

Pentru că omul, ca să ajungă statuie, a fost mai întâi om și după aia statuie.

O comedie despre omenie, șansă, dar mai ales despre sute de talente care au făcut ca teatrul să merite statui prin țări și orașe.

Un carusel de emoții împachetat cu personalitatea aparte a actorului, textul savuros al lui Alexandru Popa  și regia magică a lui Vlad Zamfirescu.

Lângă o sticlă de vin, Gheorghe Ifrim trece în revistă cu naturalețe și umor momentele culminante din viața lui care au făcut ca azi să stea în lumina reflectoarelor, în viața noastră. Se folosește de melodii celebre, figuri iconice și farmecul trecutului pentru a scoate în evidență tezaurul pe care, spre norocul nostru, încă-l mai avem.

E una dintre piesele la care vreau să-mi duc părinții, pe de o parte, și  pe toți cei care vor să urmeze o carieră în această lume specială, pe de altă parte.

Vă mulțumim, actorilor, pentru toate emoțiile pe care ni le-ați ștampilat în suflet! 🙂