Mic tratat despre limba pe care o vorbesc eu

Nu ştiu dacă Facultatea de Jurnalism şi faptul că am scris multe ştiri ani de zile sau pur şi simplu că îmi place logica m-au făcut să împachetez şi să comunic altfel, zi de zi. Să livrez esenţialul, să fac chop-chop cu informaţia redundantă, să zic lucruri chiar fără perdea, tocmai ca interlocutorul meu să nu aibă dificultăţi în a înţelege la ce mă refer şi astfel, să scutim timp sau conflicte.

E esenţial să zici un mesaj clar, evident, punctat, decât să fii evaziv, să nu priceapă omul ce îi ceri, ce aşteptări ai, ce trebuie să facă întâi.

Ei bine, eu aşa comunic şi în viaţa de zi cu zi, nu doar la muncă. Am nevoie să mi se zică foarte clar ce am de făcut, nu să-mi imaginez eu că de fapt tu ai vrut să spui ceva asemănător cu situaţia aceea în care nu prea erai sigur că poate fi valabilă o anumită situaţie, deci haos bahaos, da?

Oameni dragi, şi acasă, şi în relaţie, şi în autobuz şi la biserică, şi la coadă la Ikea, spuneţi clar ce vreţi de la ceilalţi, să nu aşteptaţi ca cineva să ghicească de unde, când şi cum să procedeze, în funcţie de semnalele voastre! Nu e timp de aşa ceva! Nu e eficient, nu e normal, nu e bine, nu progresăm aşa!

Limbajul de lemn şi metaforele ajută la romanele clasice. În era Twitter prefer să scutesc timp şi energie pe ce nu îmi foloseşte, să fiu clară şi la obiect.

Asta cred eu astăzi şi după asta mă ghidez în prezent. Ce făceam acum un an, doi, şapte, atât ştiam în momentul respectiv.

Azi te rog pe tine să fii clar  şi eficient în comunicare. Ajută-i pe alţii folosind cuvinte simple şi clare. Ajută-te pe tine să îţi faci ordine în minte şi în program. Vorbeşte-mi claaar! 

Sau, cum ar veni, mai romantic şi pe moldoveneşte, ci vrei di la mini, uăi??

Sunt o persoană deschisă, îmi poţi povesti despre orice, oricând, dar nu mă lua cu poveşti pentru copii. Apreciez onestitatea faţă de mine şi timpul meu.

Chiar îţi mulţumesc că ai citit până aici!