Prima ieșire din țară: Milano

Prima dată când am zburat cu avionul a fost pe furiș. Da, serios. Adică n-am spus nimănui. Nu m-am lăudat pe Facebook (bine, atunci era primul an în care aveam Facebook), dar n-am spus nimănui câțiva ani buni.

Îmi cumpărasem biletul de avion cu colega mea de facultate, Rebeca. Eram anul doi. Ea mai călătorise, știa care e treaba, dar eu nu mai ieșisem din țară și aveam ceva frici. Plus că mama ar fi făcut direct atac de cord dacă afla că plecăm de nebune prin lume, doar noi două, fără mulți bani, deci la oha. Așa că, strict pentru sănătatea ei, i-am spus că plec la țară la colega mea și acolo nu am semnal. Dar când mai ajung seara la apartamentul ei din oraș, o să intru pe net să-i mai scriu soră-mii. Deci asta a fost târguiala.

So… ne-am bilete ieftine, adică de februarie, direct la Milaaanooo, baby!

Ne-am făcut rucsacul, ne-am îmbarcat și am zburat. Greu, tare greu a fost prima dată! Așa ce credeam că la prima clătinare e un semn clar de prăbușire, că m-am înroșit și am muțit tot drumul, de am băgat spaima în prietena mea și n-a putut să mai zboare ani întregi după aceea.

Și ca să fiu sinceră cred că mai tare mă bătea gândul “ce-o să zică mama dacă aude că am picat cu avionul deasupra Italiei? Cum naiba am ajuns eu acolo…?”

Exact! Dacă picam, ce mai conta… (Doamne ferește!)

Anyway, am aterizat la Milano și m-am speriat că nu înțelegeam nimic de la oamenii ăia. Nu tu engleză, nu tu spaniolă, de unde franceză?!… mi se împleticea limba în gură când încercam să întreb ceva. Tot ce știam să zic era “Il Duomo”. Cu cele 3 degete principale împreunate, bineînțeles.

Milano e special pentru “Il Duomo” și pentru nenumăratele magazine de haine în care am intrat și eu, de unde mi-am cumpărat vreo 3 bluze albastre. A, și o eșarfă. Tot albastră.

Nu am stat mult în Milano, doar 3 zile, dar una am petrecut-o aproape pe toată în fața Domului, pe scările lui, ascultând muzică în căști și dansând cu Rebeca. Se uita lumea la noi ca la două zuze, dar nu ne păsa. Eu eram prima oară în altă țară, vedeam unul dintre cele mai importante locuri din lume și totul era simplu și minunat.

IMG_9725

M-am plimbat pe străzile din Milano cu harta-n mână și m-am holbat la multe statui și fântâni. Mi-au atras atenția obloanele colorate ale clădirilor și curțile pline de verdeață ale hostelurilor. Am mâncat pizza autentică, făcută de un brutar într-un mic magazin de cartier, cu cuptor autentic. Apoi am mâncat paste sofisticate la restaurant și m-am îndrăgostit de sticla de apă pe care mi-a adus-o chelnerul (era bleu). Așa că am furat-o. Din păcate, nu mi-au dat voie să trec cu ea la aeroport.

La un chioșc am găsit o mască de Sailor Moon, cu bagheta ei și cele 5 păpuși magice.

IMG_9602

M-am plimbat într-un parc mare și m-am dat în leagăn până mi s-au terminat cele 50 de piese din playlist. Am ascultat milanezi cântând la chitară printre porumbei și străini care cântau pentru bani la intersecții importante.

Am bifat Galeriile Vittorio Emmanuele, aflate chiar lângă Dom.

M-am învârtit în mozaicul cu taur de pe podeaua galeriilor. Se zice că dacă te rotești de 3 ori vei reveni la Milano. Alții spun că vei avea noroc. Oricum ar fi, să fie!

Noaptea am dat și peste Castello Sforzesco, castelul familiei Sforza. Foarte foarte impresionant noaptea! Dar sunt tare curioasă cum e și ziua, pe dinăuntru… Cam asta am făcut, pe scurt, la Milano. Il Duomo te cucerește definitiv.

1915059_1338920876288_33684_n

Aștept să mă întorc acolo, să vizitez mai multe, să îmi fac poze faine cu Domul, pentru că selfie-urile mele de atunci au ieșit horror, să cumpăr ceva chiar important și să vizitez Castello Sforzesco și pe dinăuntru.

1915059_1338921036292_7352133_n

Articol înscris în concursul Thailanda, Te Iubesc! organizat de KLM România, în colaborare cu Tedoo.ro și T.A.T. Balkans.