Mulțumesc, mamă! Mulțumesc, tată!

Cineva mi-a lansat o provocare. Să scriu o scrisoare publică în care să le mulţumesc părinţilor pentru orice. Şi m-am  gândit că niciodată n-am apucat să le mulțumesc alor mei pentru ce sunt eu acum. Așadar, am zis da provocării şi iată-mă foarte sinceră mai jos.

Dragă Mamă, 

Mulțumesc că m-ai crescut cu bun simț. Poate prea mult. Mulțumesc că m-ai învățat să râd în hohote, că cine știe ziua de mâine cum o fi, așa că de ce să nu mă bucur acum. Mulțumesc că m-ai lăsat să greșesc atunci când am vrut să încerc pe pielea mea. Că nu m-ai ținut în lanțuri, dar că m-ai certat de fiecare dată, până m-am învățat minte. Mulțumesc că ai avut răbdare cu noi. Că ai fost blândă și ai tăcut, când noi eram rebeli și nu ascultam. Mulțumesc că m-ai învățat să cred. Mulțumesc că te rogi pentru noi neîncetat. Mulțumesc că m-ai învățat să dau haina de pe mine pentru cei care contează. Mulțumesc că mi-ai dat din neastâmpărul tău și m-ai făcut să nu mă mulțumesc să stau pe loc niciodată. Mulțumesc că m-ai învățat că băieții vin și pleacă, dar ce investesc în mine nu pierd niciodată.

Mulțumesc că m-ai învățat să “zic ca ei și să fac ca mine”. Nimeni nu știe povestea mea, contextul meu, așa că de ce să-i las să mă judece. Mulțumesc că ai investit în educația mea. M-ai dus la cenaclul de română, ai venit cu mine la canto, m-ai înscris la facultate, ai fost la absolvirea mea. Ai fost alături mereu. Absolut mereu. Poate și când nu trebuia, dar nu aveai cum să mă lași singură. Mulțumesc că m-ai învățat că nu contează banul, ci felul de a fi. Mulțumesc că ne-ai învățat să ținem unul la altul și să ne ajutăm, când vom crește mari. Mulțumesc că mă lași să aleg, mă susții și îmi spui ce simți. Pentru că intuiția ta n-a dat greș absolut niciodată. Mulțumesc pentru că ai avut grijă de noi și ai investit totul, cu prețul de a te lăsa deoparte pe tine.

Dragă Tată, 

Mulțumesc că ai avut încredere în mine. Că prin felul tău de a fi m-ai învățat să fiu puternică, să mă ridic de la zero de câte ori e nevoie. Mulțumesc că m-ai învățat să risc, să mă arunc în necunoscut. Mulțumesc că m-ai apropiat de natură. Mulțumesc pentru întâmplările din Israel, de care ne povestești de fiecare dată când ai ocazia. Mulțumesc că mi-ai scos în evidență că școala e cea mai importantă și meseria e singurul lucru sigur în viață. Mulțumesc că ne aduceai valiza plină de dulciuri când veneai de prin țări străine. Mulțumesc că ai avut grijă de noi. Că te-ai rugat pentru noi. Că ne-ai călit pentru viață. Mulțumesc că ne-ai adus albume întregi de fotografii din alte țări și ne-ai spus povești peste povești.

Vă mulțumesc pentru ce conștientizez și ce nu conștientizez, încă. Sunt convins ă că mai sunt multe lucruri de trecut aici, dar îmi scapă.

*Încă mi se pare un un exercițiu incredibil. Indiferent cât ți-au greșit părinții, nu trebuie să uiți să le mulțumești pentru tot ce fac ei bun. Sunt ai tăi. Deci sunt buni. Vă invit să faceţi şi voi la fel. 🙂