Când îți dorești ceva foarte mult…

Bonjour! Ça va?

Vă scriu din Paris. Am prins niște zile cu mult soare, accent chic pe străzi și la metrou, cu lejereală și relaxare la cafenele și prin parcuri.

Cu zeci de studenți care stau pe jos în fața Pantheonului, cu muuulți domni aranjați – costum, pipe, eșarfe  laptopuri, la cafenele, multe fete aranjate (dresuri, fuste scurte și cardigane super largi, pare-se că e moda pe aici pe vremea asta), cu mulți copii prin cărucioare, prin metrouri. Cu aer de filme frantuzești, ce mai! C’est superb! 🙂

#cool #paris #pantheon #etudiant #lazyday #france #vacances #bonjour

A photo posted by Raluca Cojocaru (@raluca88cojocaru) on

Je suis enchantée!

Îmi place cum se aude fiecare conversație pe stradă, chiar dacă nu știu ce spun oamenii ăia, dar dacă mă uit lung la ei îmi zâmbesc. Se prind că nu înțeleg din prima și-mi spun de și mai multe ori “Merci, merci!”.

#smile #paris #arcdetriomphe

A photo posted by Raluca Cojocaru (@raluca88cojocaru) on

Pot să spun răspicat, da, mi s-au aliniat pescărușii! 😀

Să facem prezența!

A photo posted by Raluca Cojocaru (@raluca88cojocaru) on

Dar acum vreau să trec în revistă ceva ce mi s-a întâmplat, ceva prea tare ca să nu scriu despre asta.

Mi-am pus o poză cu Elena pe Facebook. Mi-a scris Emanuela, o fată cu care m-am întâlnit o singură dată în viața mea, la un Escape Room cu alți bloggeri. De atunci nu am mai povestit deloc.

“Ahhh, de ce nu ai zis că vii la Paris?”, îmi scrie ea dimineață pe Facebook și îmi dă linkul către o postare de-ale ei de pe 22 Septembrie: “Ajunge cineva în Paris pe 4-5 Octombrie?”.

Evident că eu nu am văzut postarea ei în news feed și nu exista nicio șansă pe lumea asta să o anunț că eu ajung.

Continuă în mesaj: “Aveam nevoie de o carte din România. Orice carte scrisă de Eric-Emanuel Schimtt. Vine într-o librărie de aici astăzi și voiam și eu un autograf pe o carte în română”.

Acesta era mesajul ei, pe care eu l-am citit imediat cum m-am trezit. Îmi zic: “WTF? Asta e pe bune? E ceva regizat aici??”

Pentru că singura carte pe care am luat-o la mine, să mai citesc și eu ceva prin aeroport, avion, să mai treacă timpul e “Otrava iubirii” de Eric-Emanuel Schimtt. JUR! Am vrut o carte ușoară, lejeră, numai bună pentru drum. Și am ezitat între 4 cărți.

Well.. iată cum funcționează legea atracției! Legea Universului, habar n-am cum se cheamă 🙂

Acum e ora 16.35 la mine și în 15 minute vine Emanuela să îi dau cartea, să se ducă după autograf  🙂

“Cum de ai luat fix cartea asta?”, mă întreabă a patra oară.

“Nu știu. Așa a fost să fie. Când îți dorești ceva foarte mult… se întâmplă” 🙂

Later edit: