Când îți dorești ceva foarte mult…

Bonjour! Ça va?

Vă scriu din Paris. Am prins niște zile cu mult soare, mult accent chic pe străzi, la metrou, cu lejereală și relaxare prin cafenele și parcuri. Ceva de vis. C’est super!

Zeci de studenți așezați pe trotuarul din fața Pantheonului, mulți domni aranjați, meniu complet cu palton, pipă, eșarfe, laptop, cafea, fete aranjate cu cardigane minutate, mulți copii în cărucioare. Exact aerul de filme frantuzești!

#cool #paris #pantheon #etudiant #lazyday #france #vacances #bonjour

A photo posted by Raluca Cojocaru (@raluca88cojocaru) on

Îmi place cum se aude fiecare conversație pe stradă, chiar dacă nu știu ce spun oamenii ăia. Mă uit lung la ei și se prind că nu înțeleg nimic. Dar îmi zâmbesc și zic de mai multe ori “Merci, merci!”.

#smile #paris #arcdetriomphe

A photo posted by Raluca Cojocaru (@raluca88cojocaru) on

Acum, da, pot să spun și că mi s-au aliniat pescărușii! 😀

Să facem prezența!

A photo posted by Raluca Cojocaru (@raluca88cojocaru) on

Însă despre altceva e vorba în acest articol. Vreau să trec în revistă ce mi s-a întâmplat, ceva mult prea tare pentru mintea mea.

Mi-am pus o poză cu sormea pe Facebook. La câteva minute mi-a scris Emanuela, o fată cu care m-am întâlnit o singură dată în viața mea, la un Escape Room din București. Asta s-a întâmplat acum vreo 3 ani, iar de atunci nu am mai povestit deloc.

Ahhh, de ce nu ai zis că vii la Paris?”, îmi scrie ea dimineață pe Facebook și îmi dă linkul către o postare de-ale ei de pe 22 Septembrie: “Ajunge cineva în Paris pe 4-5 Octombrie?”.

Evident că eu nu am văzut postarea ei în news feed și nu exista nicio șansă pe lumea asta să o anunț că eu voi ajunge.

Continuă în mesaj: “Aveam nevoie de o carte din România. Orice carte scrisă de Eric-Emanuel Schimtt. Vine într-o librărie de aici, astăzi, și voiam și eu un autograf pe o carte în română“.

Acesta era mesajul ei, pe care eu l-am citit imediat cum m-am trezit. Îmi zic: “Say whaaat? Asta e pe bune? E ceva regizat aici??”

Pentru că singura carte pe care am luat-o la mine, să mai citesc și eu ceva prin aeroport, avion, să mai treacă timpul e “Otrava iubirii” de Eric-Emanuel Schimtt. Pe cuvânt. Am vrut o carte ușoară, lejeră, numai bună pentru drum. Și am ezitat între 4 cărți.

Well… iată cum funcționează legea atracției! Legea Universului, habar n-am cum se cheamă 🙂

Acum e ora 16.35 la mine și în 15 minute vine Emanuela să îi dau cartea, să se ducă după autograf  🙂

Cum de ai luat fix cartea asta?“, mă întreabă a patra oară.

Nu știu. Așa a fost să fie. Când îți dorești ceva foarte mult… se întâmplă” 🙂

Later edit: