Romanța mea cu cea mai duală și specializată în geometrie cerșetoare din București

Există sute de categorii de cerșetori. Fără haine, cu haine, fără picioare, cu picioare, cu pungi, cu cartoane, cu pancarte, cu adeverințe, cu albume de poze, cu căței pricăjiți, cu resturi de mâncare, cu pături sau fără pături, mirositori, nemirositori, cerșetori sunt cât lumea, mai mulți decât gropile din străzile României.

Ei bine, mie mi s-a pus pata pe o bătrânică, cu toate hainele, mănușile, pantofiorii, diademele în cap, dar fără nicio țiglă, clar. E cea care stă lângă fântâna de la Universitate, pe colț cu magazinul Orange.

Femeia asta e cel mai duplicitar om pe care l-am întâlnit în viața mea, nici măcar Victor Viorel Ponta, el dottore și pisicuțul, n-o poate întrece.

Cum să vă explic mai pe șleau. Femeia asta își schimbă discursul la 180 de grade, imediat cum ai depășit-o. Deci dacă ai trecut cu 1 centimetru de ea și nu ai băgat-o în seamă, discursul ei este diametral opus. Eu cred că în tinerețe a fost profesoară de geometrie, nu-mi explic de unde atâta precizie în acțiunile ei.

Ziua 1: Afară plouă. Ea stă cu o pungă-n cap, așezată bine, cât să nu-i trântească marele coc pus aproape în frunte și făcut cu o precizie de coafor de pe Dorobanți. Mă imploră să-mi fie milă de ea, să îi dau un bănuț, că e frig și nu mai poate de foame și nu se uită nimeni și la ea. Trec grăbită de ea, atentă să nu scot ochii cuiva cu umbrela mea, când aud aceeași voce, dar cu altă intonație: „Băga-ți-ai umbrela în p***ă, să-ți iasă pe gât și prin nas de nehalită chioară”.

@#$@#$%^&$%&@$&*@$**?

Ioi, tulai Doamne, atâta mi-a fost de frică să nu-mi înșface umbrela și să-mi scoată ochii cu ea, încât am grăbit pasul și dusă am fost. Dar recunosc că m-am gândit toată ziua la ce perversiuni sexuale m-ar fi supus nebuna, mai ceva ca mister Grey.

Ziua 2. Afară e senin și frumos. Vine primăvara, se simte-n aer. Mă uit boemă la Facultatea de Arhitectură. Parc-aș face o poză s-o urc pe Instagram. Iar aud un glas suav care îmi spune să fiu bună, că Dumnezeu mă iubește dacă ajut oamenii săraci și amărâți. Trec lent pe lângă ea, am uitat cuvintele urâte de dinainte, o ignor, e atât de bine. Și cu o precizie milimetrică, femeia își ridică tonul cu 300 de miliAmperi. „Fi-re-ai a dracu, să-ți cadă copacu ăla la care te holbezi peste cap, handicapato. Hâdă să te facă!”

@#$@#$%^&$%&@$&*@$**? x 2

Ziua 3: Am primit ghioceeei. Mă duc repede cu ei în mână spre magazinul verde de unde-mi cumpăr chestii de ronțăit pentru muncă. Baba, la datorie. „Frumușico, rupe de la tine și dă-mi și mie să-mi iau o pâine, să simt și eu că vine primăvara la mamaie. Sunt atât de tristă…”. Dar, repet, cum între mine și locul unde era poziționată s-a format un unghi de 3,92  grade, aud poezia: „Stați-ar ghioceii pe sicriu, haimanao, zgârcită nenorocită ce ești”.

@#$@#$%^&$%&@$&*@$**? x 3

Azi chiar i-am zis nebunei, „Stimată Doamnă, de ce vă schimbați discursul imediat cum trec pe lângă dumneavoastră?” , dar, spre ghinionul meu n-am auzit mai nimic, pentru că a început să urle un alt cerșetor la ea, după care spre mine „lăsați-o, Doamnă, în pace, s-a mutat Iașiul aici, e cea mai nebună, nici moartea n-o vrea”. Mno, bine c-o vrea Oprescu…

Mâine îmi iau un scăunel, o pungă cu semințe și un carnețel de notițe la mine. Poate mai vor și alți cerșetori consultanță.

 

Comments

comentarii

Powered by Facebook Comments

Shares