Să nu-mi cereți mâna de 14 februarie. E cam ruptă, nu vă folosește

Când mi-am făcut timp ultima oară pentru sănătatea mea? Fix lunea asta. Mi-am luxat mâna în așa hal, (accident de mașină, nu neîdemânarea mea, ca de obicei), încât n-am putut s-o mișc toată săptămâna și na, s-au văzut efectele. M-am îmbrăcat pe dos, nu m-am pieptănat bine, m-am machiat pe lângă, la muncă am scris știri cu o groază de greșeli, am vărsat cafeaua pe mine… Nasol, nasol rău să n-ai o mână bună.

Daaar, oricât de greu mi-a fost, tot nu m-am dus la medic. Să vă spun și de ce: anul trecut mi-am luxat piciorul stâng. Atât de tare, că s-a umflat cât un cartof de cartea recordurilor și s-a făcut mov ca o smochină coaptă. Mă târâiam mai greu ca un melc sau ca bătrânele din piața Veteranilor. Și m-au dus prietenii mei (că eu singură am jurat că nu mai intru în spitale) la urgențe. Să vadă dacă e rupt sau nu.

La primiri urgențe, dacă nu știți, aștepți vreo 2 ore să completezi o fișă, după care mai aștepți 2 ore să te vadă medicul de gardă, după care mai aștepți 2 ore să faci o rază, după care mai aștepți alte 2 ore să comenteze raza și încă o oră să îți facă ceva sau să îți dea o rețetă.

Ei bine, eu, cu piciorul dublu și colorat, am așteptat până-n miezu nopții pentru ca medicul ortoped de la Spitalul Universitar pe care l-am nimerit atunci, supărat că CFR Cluj tocmai luase bătaie de la Steaua cu 3-2, să-mi spună fix așa „mergi și tu acasă și încearcă să fii mai liniștită vreo 10 zile!”. Și am zis în sinea mea „m-o fi văzut prin club ieri seară, pe la știri, cine știe de ce mi-a zis așa…”. Dar nu, acesta era tratamentul lui pentru un pacient care abia mergea! Noroc de paznicul care a vrut să mă plimbe de drag și de bacșiș cu căruciorul până la mașină.

Așadar, cum să mă duc doar cu o mână luxată la medic? Să îmi spună: „draguță, vezi dacă dai prea multe like-uri pe Facebook? Mai ia și tu o pauză de câteva ore și-ți trece”. Am preferat să-mi golesc eu portofelul pe medicamente și geluri care te fac să plângi de mentolate ce sunt și să îl oblig pe colegul meu de muncă să facă pe asistentul medical decât să am de-a face cu medicii de la stat arogați și invidioși că eu mai am energie suficientă încât să-mi rup mâinile și picioarele la vârsta asta. Sîc!

A, și pentru că tot vine Valentine’s Day, vă zic doar să nu-mi cereți mâna, decât dacă sunteți medici, e prea ruptă să mai faceți ceva cu ea. Dar câte o inimioară pentru toată lumea! 😀 10995879_10203649874670616_9222048070790878237_n

 

Comments

comentarii

Powered by Facebook Comments

Shares