Sărbătorile religioase nu mai sunt pentru religie, sunt pentru cei dragi

Puțini dintre noi mai știu semnificația unei sărbători religioase. De Paște și Crăciun, toți avem în cap o singură idee: concediu în familie sau cu prietenii. Doar nu îți dă statul liber ca să aprofundezi istoria religiilor, datini și obiceiuri,  purificare spirituală, ci ca să stai cu oamenii dragi ție cât mai mult.

Și asta mi se pare foarte bine!

Pentru că azi familia este adevărata religie a societății. Pentru ea muncim, pentru ea ne sacrificăm, acolo se naște iubirea, ajutorul și prosperitatea. De asta îți întemeiezi o familie, ca să ai un sprijin și să simți că ai realizat ceva în viață. Că lucrurile nu merg mereu conform planului, asta ține de educație, soartă,  lipsă de comunicare, dar, de facto, familia e cea mai puternică instituție din țară, nu ANAF! Da? 😀

O plimbare, un grătar, o masă la care nu te uiți în telefon sau ții televizorul deschis pe fundal, o vizită la o mănăstire, un meci de fotbal cu tatăl și bunicul tău, un vopsit de ouă roșii cu mama și zeci de povești pe care nu ai avut timp să i le spui de-a lungul ultimelor luni. Asta înseamnă concediul și mi se pare atât de sănătos să îl petreci așa!

Iar când spui Paște sau Crăciun, să-mi fie cu iertare, nu-ți mai fuge gândul la patimi și Înviere, iesle, magi, iepurași, brazi. Primul gând este: cu cine îl petreci? Și atunci afli cine sunt cele mai importante persoane din viața ta.

Iar când descoperi, inevitabil aplici pe ei iertarea, bunătatea şi dragostea de care se vorbește în toate predicile. Iar astea se înmulţesc şi se propagă mai departe, dacă tu eşti bine. 🙂