Cine nu sare, nu vrea schimbare

Au trecut o săptămână şi două zile. Colectiv a devenit un fenomen şi o lege după care ar trebui să ne ghidăm de acum încolo.

Au murit 44 de oameni. În urma lor au lăsat vacarmul. Au lăsat o durere de nedescris celor dragi, o tăcere apăsătoare în fiecare dintre noi, urmată de o revoltă adunată de 26 de ani care a ţâşnit ca un puroi din români. Acesta a fost momentul culminant pentru ca neregulile unui sistem jegos şi mereu dat cu parfum să ne scoată din casă mai multe seri la rând ca de obicei.

Am ieşit să ne plângem morţii, să răcnim pentru toate nedreptăţile pe care le-am trăit, să fie pedepsiţi cei care au permis să se ajungă aici şi să cerem o filă nouă în istoria acestui popor, pentru că merităm.

Problema e că fila asta nouă trebuie scrisă de fiecare dintre noi, cuvânt cu cuvânt, şi nu ne ajunge un singur titlu mare şi curat pus în frunte. Chiar dacă vine alt premier, ministru al Sănătăţii, preşedinte, patriarh, cel mai probabil lucrurile vor merge din inerţia-i caracteristică şi asta din cauză că noi nu vrem să schimbăm societatea schimbându-ne întâi noi înşine.

Noi trebuie să nu mai aruncăm chiştoace aprinse pe jos şi nici sticle de plastic, noi trebuie să nu mai dăm câte un leu cerşetorilor de la metrou, de frică să nu ajungem în iad, noi trebuie să nu mai parcăm pe trotuare, să nu mai depăşim în trafic ca şmecherii, să ne plătim biletul de autobuz, să curăţăm în urma noastră pe unde trecem sau mâncăm, să nu ne mai înjurăm pe stradă, să nu ne dăm în cap, să nu mai mergem cu şpaga la doctori, să nu mai cârpim prize şi instalaţii acasă, să nu mai aşteptăm să trecem examene şi să obţinem posturi pe ochi frumoşi, să nu ne mai gândim ce şmecherii să mai facem ca să câştigăm rapid ceva.

Fiecare trebuie să îşi dea seama când încalcă regula şi să ştie că şi din vina lui sistemul a ajuns în acest moment care favorizează tragedii după tragedii, la fel ca cea din 30.10.2015 sau ca cea cu groapa în care a căzut poliţistul din coloana lui Oprea sau cea de la fabrica de pâine din Braşov şi câte şi mai câte.

În numele eroilor din Colectiv, să începem schimbarea cu noi, cu cei din jurul nostru, pentru ca societatea să funcţioneze aşa cum trebuie, ca să nu folosesc expresii prea mari, precum “aşa cum visăm”.

P.S.: Cine nu sare, nu vrea schimbare! Sugestia mea nu e să sărim ca suporterii în stradă, ci să sărim mai des în ajutor!

12188976_975845775790217_8187329915048797863_n