„Mamă, îți mai aduci aminte când ai luat soarele și mi l-ai pus în suflet?”

Primăvară, a opta zi.

Ziua femeii, dar mai întâi a mamei, așa am fost învățați. Drept pentru care, de cum am deschis ochii, am încercat să o sun pe mama și să îi spun tot ce pot rosti, nicidecum tot ce pot simți. Culmea, nici la ora asta nu am reușit să o aud, pentru că îmi dă ocupat. Da, încă e la biserică. (Later edit:  Mi-a zis că și-a închis telefonul, că așa ce mai suna la toată lumea, măcar al ei a să nu mai deranjeze)

M-a crescut simplu și frumos. Mi-a împrumutat ochii și puterea ei. Veselia și sensibilitatea. M-a învățat să fiu om, înainte de orice funcție sau haine.

  Ce credit pe mii de vieți am către ea! Cu dobânzi care cresc exponențial de la an la an.

Să nu ne mai iubim mamele doar de 8 Martie!…

La mulți ani, femei! Să primiți singurul lucru de care avem nevoie pentru a ne simți femei: iubirea.

Să fiți prețuite, deși sunteți de neprețuit! Să rămâneți puternice, gingașe, ambițioase, sensibile, demne, frumoase, iubibile, copilăroase, mămoase!

Să fiți așa cum trebuie ca să schimbăm lumea asta într-un loc în care ți-ai face concediul tot anul! 🙂

 

Comments

comentarii

Powered by Facebook Comments

Shares