“Vestul singuratic”, un apogeu acid al lumii decăzute, cu 5 actori pur-sânge, la Teatrul Nottara

Una dintre cele mai deosebite piese pe care le-am văzut, “Vestul singuratic”, se joacă la Teatrul Nottara, avându-i în distribuţie pe marii actori  Vlad Zamfirescu, Andi Vasluianu, Florin Piersic Jr., Ioana Calotă şi Corina Dragomir.

Cei trei actori principali, pe atât de diferiţi, pe atât de complementari, spun o poveste zgomotoasă, acidă, dură, dar în acelaşi timp sclipitoare, despre natura umană, care atinge stadii din cele mai duale, de la dezumanizare, până la iubire sinceră şi iertare.

Povestirea dramatică scrisă de dramaturgul irlandez Martin McDonagh evocă o societate îmbolnăvită de conflicte între fraţi, între vecini, între preotul satului şi enoriaşi, iar compasiunea şi înţelegerea par a fi fost demult îngropate sub un cinism care atinge cote înalte.

Coleman şi Valene, doi fraţi alcoolici din Irlanda, găsesc motive de ceartă din orice lucru minor. Relaţia lor care stă pe un butoi cu pulbere e gata să explodeze, de când tată lor a murit într-un “accident”, împuşcat în cap.

Valene colecţionează statuete religioase, iar  Coleman şi-a făcut un obicei de a merge la înmormântări în principal pentru “pateele” de la sfârşit.

Singurul care încearcă să îi apropie este preotul Welsh, o altă victimă a alcoolului, dar cu vinovăţia mereu asupra lui pentru incapacitatea de a propovădui ceea ce e dator, într-o comunitate blestemată de crime şi sinucideri. Însă, într-o răsturnare aproape mistică a rolurilor, se dovedeşte că tocmai cel care trebuia să fie salvatorul îşi aşteaptă salvarea de la cei rătăciţi.

Umorul negru, replicile savuroase, preponderent triviale, şi ritmul alert oferă pentru trei ore un tablou plin de vivacitate, trăiri şi provocări  pentru cele trei personaje care îşi dau permanent teste de convieţuire, într-o lume violentă şi fără discernământ.

Complementaritatea Coleman – Valene, regizată impecabil de Cristi Juncu, compun un recital inedit, capabil să ţină atent un public întreg doar prin mimică, gesturi şi  replici scurte,  timp de ore bune. La concurenţa lor cotidiană acerbă se adaugă şi drama unei iubiri imposibile şi monologul iertării, ca ultimă dorinţă pentru salvarea unui suflet.

“Vestul singuratic”, text scris în 1997 şi nominalizat, doi ani mai târziu, la premiul Tony pentru cea mai bună piesă, face parte din “Trilogia Leenane” a lui McDonagh, alături de “Regina frumuseţii din Leenane” şi de “Craniul din Connemara”, cu care a fost nominalizat, tot în 1997, la premiul Laurence Olivier pentru cea mai bună comedie.

Regizorul Cristi Juncu se referă la “Vestul singuratic” ca fiind unul dintre “marile texte ale dramaturgiei contemporane”.

vestul-singuratic

Comments

comentarii

Powered by Facebook Comments

Shares