Zale – Adrian Găinaru

Poeziile care reuşesc să radiografieze eul tău, fără să aibă neapărat un început care să te smulgă din realitate sau un sfârşit cu care să fii împăcat, dar reuşesc să se suprapună ca o bucată de lego peste starea ta, cred eu că sunt adevăratele poezii.

Astfel de rime am regăsit în cartea “Zale” a lui Adrian Găinaru. Bine conturate de pasaje descriptive, poeziile lui îmi amintesc de un mentor care, oricâte greşeli  ai face, nu te condamnă, nu te judecă, doar trage concluziile lecţiilor pe care le ai de învăţat. Lecţii dure, dar parcă atinse de gingăşia razelor dimineţii.

Nu degeaba intitulată Zale, cartea cuprinde frânturi în serie, sensibile, fragil construite, din lumea interioară a omului care caută permanent înflăcărarea, sensul, harul energiei după care tânjim de când ne naştem – iubirea – în acest cotidian plin de limite, alarme şi zâmbete de plastic.

“holul şi papucii/ lăsaţi la intrare/ sunt deschiderea/ spre tine”

12362506_139843273055036_945918316_n