De-ale racului

Rupturi.

Raluca / October 2, 2019

Dacă nu s-ar numi ruptură, s-ar numi ruptiubire. Pentru că ruptură implică, automat, faptul că vei urî ceva. Iar acel ceva e Durerea. Însă numai la început.

Durerea provocată de mișcarea asta brutală care separă rutina cu care erai obișnuit, care îți dădea senzația că totul e așezat, la locul lui. Și unde erai bine, chiar dacă nu erai mereu bine. Dar măcar știai ce urmează.

Acum, schimbarea asta bruscă, cutremurul ăsta venit pe neașteptate, fără avertisment (chiar și cu mega delay și țiuială cumplită) de la vreo aplicație, te-a bulversat mai rău decât dacă venea o catastrofă națională. Pentru că atunci te uitai în jur și vedeai că toți sunt la fel de speriați și știai că asta e noua regulă. Aveai un model, un “10 pași să…”.

Numai că ruptura e acum doar la tine. În capul tău. Înlăuntrul tău. Iar tu nu știi ce să faci cu ea. Să încerci să o lipești repede la loc până nu curge tot sângele sau să lași să curgă tot și să vezi tu apoi cum te simți după ce te-ai golit?

Ruptura nu vine dacă nu e nevoie de ea.

Ruptura vine când simte că greutatea e prea mare și trebuie împărțită, ca să mai existe acolo un echilibru.

Ruptura vine când nu te aștepți, dar când toate celulele tale o așteaptă.

Ruptura doare. Dar numai la început. Apoi vindecă bine. Te ușurează. Te face să vezi cum e să mergi și fără poveri adunate în spate, moștenite fără prea multe explicații din trecut.

*

M-am rupt de multe. Dar acum îmi dau seama că, de fapt, mă reconstruiesc la loc, pe mine.

Please follow and like us:

2 thoughts on “Rupturi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.